• 25.12.2025

Hering marinat: ghid complet despre tipuri, gust și utilizare

Datorită lui au fost întemeiate orașe și din cauza lui s-au purtat războaie. Uneori, aproape de unul singur a hrănit un întreg continent. Nicio altă specie de pește nu a jucat un rol mai mare în istoria culinară a Europei. În acest articol povestim despre cum heringul a ajuns simbolul național al Norvegiei, ce tipuri de hering marinat sunt cele mai gustoase și cum să alegeți un hering proaspăt pentru o cină perfectă. De asemenea, am pregătit câteva rețete atât de faimoase în spațiul postsovietic încât au devenit tradiționale pe masa de sărbători de Crăciun.

Heringul este un pește gras, de culoare argintie, care trăiește în Atlanticul de Nord, în Marea Baltică și în Marea Nordului. Este considerat o delicatesă în multe țări europene, unde reprezintă un aliment de bază de peste 2000 de ani. De asemenea, este considerat una dintre cele mai bune surse de nutrienți pentru om. Poate fi preparat la grătar, fiert, prăjit, copt la cuptor, marinat, sărat, afumat și uscat.

Istoria heringului marinat

Din păcate, până la sfârșitul secolului al XIV-lea, heringul nu era considerat nici măcar un aliment demn pentru oamenii respectabili. N u era îndrăgit din cauza mirosului neplăcut de ulei de pește rânced și a gustului amar. De aceea, heringul era hrana celor mai săraci dintre săraci și, după cum se spune, a călugărilor rătăcitori, care considerau consumul lui un mod de mortificare a trupului. Pescarilor olandezi, pentru care marea era singurul mijloc de trai, nu le era ușor. Heringul se deplasează în bancuri mari și era dificil de evitat intrarea lui în plase, iar la începutul verii, când peștele se apropia de țărm pentru reproducere în cantități uriașe, în mare nu mai puteai prinde practic nimic altceva.

În anul 1380, Willem Jacob Beuckelszoon a realizat pentru prima dată două acțiuni destul de simple. Imediat după captură, el a îndepărtat branhiile fiecărui pește: se pare că tocmai în ele se află substanța amară, cauza gustului neplăcut al cărnii. Apoi, chiar acolo, pe puntea bărcii, Beuckelszoon a așezat heringul în rânduri ordonate și regulate în butoaie și a presărat fiecare strat cu sare, evitând astfel alterarea rapidă a uleiului de pește, de care heringul este atât de bogat. În timp ce pescuitul continua, peștele apuca să se săreze și, ajuns pe țărm, pescarul genial le-a propus consătenilor săi să guste heringul. Aceștia au acceptat cu neîncredere și, la început, nu și-au crezut simțurile, iar apoi nici ochii! Oare această carne fragedă, care se topește în gură, grasă și gustoasă, aparține aceluiași pești de mâna a doua? Astfel, la sfârșitul anilor 1380, locuitorii unui sat de coastă din Țările de Jos au fost primii care au cunoscut adevăratul gust al heringului.

Câțiva ani mai târziu, în 1390, după pescuitul de vară, heringul sărat prin noua metodă a fost dus pentru prima dată în marile orașe ale Olandei, unde i-a cucerit pe toți. Iar după doar trei ani, acest „produs nou” a fost recunoscut deja în toată Olanda. De aici a început un adevărat boom al heringului, care nu s-a oprit nici până astăzi.

Faima heringului olandez a depășit rapid granițele țării și s-a răspândit în toată Europa. Cererea pentru „peștele săracilor” a crescut incredibil, iar negustorii olandezi întreprinzători au început imediat să investească bani în organizarea pescuitului. A fost construită o adevărată „flotă a heringului”, formată din bărci și nave de pescuit adaptate special pentru capturarea și sărarea heringului. Până în prezent, heringul este un produs național al Țărilor de Jos, iar cel mai bun sortiment al său poartă numele de „beukeling”, în cinstea istețului compatriot.

Tipuri de hering

Familia heringului cuprinde peste o sută nouăzeci de specii, răspândite în mări, oceane și, uneori, în ape dulci. De-a lungul secolelor, oamenii au cunoscut mai ales heringul atlantic și pe cel pacific, iar în zona Mării Baltice s-a impus heringul baltic, cunoscut sub numele de șprot baltic sau salaka . Rudele sale apropiate, precum șprota și tărca, au urmat adesea același drum culinar. Dincolo de specie, însă, felul în care heringul este pregătit a fost cel care i-a schimbat destinul, transformând un pește modest într-un aliment apreciat și căutat.

Hering sărat

Heringul sărat este, probabil, una dintre cele mai vechi soluții găsite de oameni pentru a păstra peștele comestibil dincolo de limita timpului imediat. Sarea, folosită cu răbdare și măsură, nu doar că i-a prelungit viața, dar i-a modelat și personalitatea. Din acest proces simplu s-a născut un gust adânc, intens, cu o prezență marină atât de puternică încât, uneori, cere o scurtă odihnă în apă rece înainte de a fi așezat pe masă. Tocmai această forță l-a făcut indispensabil în bucătăriile europene, unde a însoțit deopotrivă mesele modeste și platourile mai bogate, alături de cartofi, pâine și legume simple.

Hering Matias

În timp, din aceeași tradiție a apărut heringul Matias, prins devreme, înainte ca peștele să intre în ciclul reproducției. Carnea lui, mai grasă și mai fragedă, capătă printr-o maturare blândă în saramură un gust echilibrat, lipsit de asprime. A fost ales adesea pentru gustări simple, unde puținele ingrediente din jur nu fac decât să sublinieze calitatea peștelui.

Hering marinat (file de hering marinat)

Marinarea a adus o schimbare vizibilă în modul de preparare a heringului. Fileurile sunt păstrate în lichide ușor acide, de obicei cu ceapă și condimente, ceea ce reduce intensitatea sării și adaugă note acrișoare discrete. Textura devine mai moale, iar gustul mai rotund. Heringul marinat nu mai este doar o metodă de conservare, ci o variantă adaptată meselor în care se caută diversitate și echilibru.

Hering în ulei

Păstrarea heringului în ulei este asociată cu consumul cotidian. Uleiul protejează carnea și uniformizează gustul, făcând peștele mai ușor de consumat. Această formă este legată de mese rapide, fără pregătiri suplimentare, în care heringul este servit simplu, alături de ceapă sau cartofi.

Hering afumat

Afumarea oferă heringului un gust mai intens și o aromă distinctă. Fumul pătrunde treptat în carne, îi modifică textura și îi conferă o notă persistentă. Heringul afumat a fost consumat frecvent în combinație cu garnituri care echilibrează gustul, precum elemente ușor dulci sau acrișoare.

Dacă doriți să vă bucurați de un gust echilibrat și autentic, puteți găsi la Berezka hering marinat/usor sărat și file de hering în ulei , atent selecționate și gata de servire. Sunt alegeri potrivite atât pentru mese rapide, cât și pentru preparate tradiționale, în care calitatea ingredientelor face diferența.

Cum să alegeți heringul proaspăt

În primul rând, trebuie să acordați atenție aspectului peștelui. Heringul proaspăt trebuie să aibă ochii limpezi și branhiile roșii, iar pielea să fie lucioasă. La cumpărare, atingeți și mirosiți neapărat peștele. Peștele proaspăt trebuie să fie ferm și elastic, iar mirosul său să fie ușor sărat și deloc înțepător.

Compoziția și beneficiile heringului

Mult timp, despre hering nu se cunoșteau alte calități în afară de gust. Însă, odată cu dezvoltarea științei, s-a constatat că heringul este și un produs extrem de valoros prin proprietățile sale benefice. El conține o cantitate mare de proteine ușor asimilabile — de exemplu, 200 g de hering sunt suficiente pentru a acoperi necesarul zilnic de proteine al unui adult.

Heringul este bogat în microelemente esențiale — fosfor, calciu, iod, potasiu, seleniu, fier, magneziu, sodiu, zinc, fluor — precum și în vitaminele A, E, D, PP, B12, B1 și B6.

Singurul dezavantaj al heringului este conținutul ridicat de sare, de aceea este recomandat să fie alese doar sortimentele ușor sărate și, totodată, să se evite sărarea excesivă a alimentelor cu care este consumat heringul, de exemplu cartofii.

Diferența dintre hering și macrou  

Alegerea între hering și macrou depinde, în primul rând, de preferințele personale și de scopul pentru care este folosit peștele. Heringul este, în general, mai ușor și mai puțin caloric, mai ales în sezonul cald, când conținutul său de grăsime scade. Datorită gustului său intens și ușor sărat, este frecvent consumat ca aperitiv sau inclus în salate și preparate reci. Din punct de vedere nutrițional, heringul oferă acizi grași omega-3 benefici pentru inimă și creier, vitamina D importantă pentru oase și imunitate, vitamina B12 esențială pentru sistemul nervos, precum și minerale precum seleniul și fosforul.

Macroul se remarcă printr-un conținut mai ridicat de grăsimi și omega-3, ceea ce îl face mai consistent și mai bogat din punct de vedere energetic. Pe lângă vitaminele D și B12, acesta conține și vitamina B6, implicată în procesele metabolice și în reglarea stării de bine, precum și magneziu, cunoscut pentru rolul său în susținerea sistemului cardiovascular și în reducerea stresului. Carnea macroului este fragedă, suculentă și are un gust mai blând și mai untos, fiind potrivită pentru preparate calde, precum coacerea, gătirea la grătar sau înăbușirea.

Atât heringul, cât și macroul sunt pești valoroși din punct de vedere nutritiv, iar diferența dintre ele ține mai degrabă de preferința pentru un gust mai pronunțat și o textură mai fermă sau pentru o aromă mai delicată și o consistență mai moale. Încercarea ambelor tipuri de pește, în diferite moduri de preparare, rămâne cea mai bună modalitate de a descoperi care variantă se potrivește cel mai bine gusturilor dumneavoastră.

La Berezka găsiți nu doar hering în diverse variante, ci și macrou afumat la rece, macrou afumat la cald, precum și macrou ușor sărat, potrivit atât pentru mese rapide, cât și pentru preparate tradiționale.

Rețete interesante cu hering marinat 

Știați că în Suedia se prepară tortul „Hering de pădure”, care conține pește mărunțit, nuci, fructe uscate, de pildă curmale, precum și fructe de pădure? Astăzi, în fiecare țară unde heringul este prezent, există moduri preferate de a-l prepara și de a-l servi pe masă, fie ca aperitiv, fie ca fel principal. De exemplu, dacă veți ajunge în Țările de Jos, merită să acordați atenție unei budinci de orez cu file de hering atlantic în ulei, cu verdeață. Pentru scoțieni, preparatul emblematic este gulașul de hering, care se gătește din bucăți de hering înăbușite în sos de roșii cu condimente. În Norvegia, sandvișurile cu file de hering atlantic în ulei, cu condimente, asezonate cu ceapă, maioneză și castraveți murați, reprezintă fast-food-ul național.

Cât despre preparatele care ne sunt cu adevărat familiare, nu puteam ocoli una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite rețete pe bază de hering: clasica salată cu hering marinat, cunoscută de mulți sub numele de „ Șubă ”. Este un preparat care a traversat generații, păstrându-și farmecul prin simplitate și echilibru.

Ingrediente:

• hering sărat sau marinat – 2 bucăți mici
• sfeclă roșie fiartă – 1 bucată medie
• cartofi fierți – 4 bucăți
• morcovi fierți – 2 bucăți
• ceapă – 1 bucată
• ouă fierte – 4 bucăți
• maioneză – după gust

Mod de preparare

Ingredientele se pregătesc în prealabil: legumele și ouăle se fierb și se lasă să se răcească complet. Heringul se curăță de piele și oase și se taie în cuburi mici. Ceapa se toacă mărunt.

Salata se montează în straturi, într-un vas sau pe un platou adânc, fiecare strat fiind uns ușor cu maioneză.

Primul strat este cel de hering, urmat de ceapa tocată. Peste acestea se adaugă cartofii fierți, rași pe răzătoarea mare. Urmează morcovii rași, apoi ouăle rase. Ultimul strat este cel de sfeclă fiartă, rasă fin, care acoperă întreaga suprafață a salatei.

După asamblare, salata se acoperă și se lasă la frigider timp de câteva ore, pentru ca straturile să se întrepătrundă și gustul să devină armonios.

Salata „Hering sub șubă” se servește rece și este potrivită atât pentru mesele festive, cât și pentru prânzuri sau cine consistente.

Iar pentru cei care preferă să se bucure de această salată fără a o pregăti acasă, ea se regăsește și în secțiunea de mâncare gătită Berezka , pregătită după rețeta clasică, cu respect pentru gustul autentic.

Una dintre cele mai simple și îndrăgite combinații cu hering este cea cu cartofi fierți și ceapă. Este o mâncare modestă, dar extrem de gustoasă, potrivită ca cină rapidă, atunci când nu doriți preparate elaborate.

Ingrediente:

• cartofi – 4–5 bucăți medii
• file de hering sărat sau marinat – 1–2 bucăți
• ceapă – 1 bucată
• ulei vegetal sau ulei din marinadă – după gust
• piper negru – opțional
• verdețuri – opțional

Mod de preparare

Cartofii se fierb în coajă, se curăță cât sunt încă ușor calzi și se taie în bucăți mari. Ceapa se taie solzișori sau julienne subțire, iar heringul se porționează în bucăți potrivite.

Toate ingredientele se amestecă ușor, se stropesc cu puțin ulei și, dacă este dorit, se adaugă piper sau verdețuri. Preparatul se servește imediat, alături de pâine proaspătă sau neagră.

 Vă încurajăm să le utilizați cu drag, să le adaptați după propriul gust și să le transformați în momente plăcute petrecute alături de cei dragi.

Poftă bună!

Întrebări frecvente

Ce este selyotka?

„Selyotka” este denumirea folosită frecvent pentru hering, preluată din limba rusă și întâlnită mai ales în contextul bucătăriei est-europene. Termenul se referă, în general, la heringul sărat sau marinat, consumat ca aperitiv sau ingredient în diverse preparate tradiționale.

Care este diferența dintre heringul sărat și heringul marinat?

Heringul sărat este conservat exclusiv cu sare, având un gust mai intens și mai pronunțat. Heringul marinat, în schimb, este păstrat într-o marinadă care poate conține oțet, ceapă, zahăr și condimente, ceea ce îi conferă un gust mai echilibrat, ușor acrișor și mai blând.

Ce înseamnă hering Matias?

Heringul Matias este un hering tânăr, prins înainte de perioada de reproducere, când are un conținut optim de grăsime. Este apreciat pentru textura sa foarte fragedă și gustul delicat, ușor dulceag, fiind considerat una dintre cele mai fine variante de hering sărat.

Cum pot reduce sarea din hering, dacă este prea sărat?

Heringul prea sărat poate fi desărat prin înmuiere în apă rece, lapte sau o combinație de apă și lapte, timp de câteva ore. Lichidul se poate schimba o dată sau de două ori, în funcție de cât de intens este gustul sărat dorit.

Ce tip de hering este cel mai potrivit pentru salata „Șubă”?

Pentru „Șubă” se recomandă heringul sărat clasic, cu textură fermă și gust bine definit. Este important ca peștele să nu fie excesiv de sărat și să fie bine curățat de oase, pentru a se integra armonios în straturile salatei.

Pot păstra heringul în ulei după deschidere?

Da, heringul în ulei poate fi păstrat la frigider după deschidere, de preferat într-un recipient bine închis și acoperit complet de ulei. În mod obișnuit, este recomandat să fie consumat în câteva zile pentru a-și păstra gustul și textura.

Heringul marinat poartă cu sine o istorie a transformării, de la peștele modest al țărmurilor nordice la preparatul echilibrat care a cucerit mesele Europei de Nord. De-a lungul timpului, heringul sărat, cu gustul său intens, heringul Matias, mai fraged și mai delicat, și fileurile marinate, cu note ușor acrișoare și aromate, au conturat împreună ceea ce astăzi numim gustul clasic al heringului. Fiecare variantă reflectă aceeași evoluție firească, în care experiența și răbdarea au transformat simplitatea într-o tradiție. Astăzi, aceste tipuri de hering își păstrează caracterul, dar se regăsesc natural atât pe mesele de sărbătoare, cât și în preparate simple, de zi cu zi.

Dacă doriți hering pentru Șubă sau pentru cartofi cu ceapă , găsiți la Berezka variante potrivite – file marinat, în ulei sau sărat. Iar dacă macroul este mai pe placul dumneavoastră, îl puteți găsi tot aici, în variante marinate sau afumate.